vineri, 3 iunie 2011

Ceasul din Rosiile VL

Planeta necunoscută : TUNELURI SUBTERANE

Secolul XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenţa unei reţele întinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial. Pe lângă grote şi peşteri create de natură, peste tot în lume s-au descoperit diverse canale şi tuneluri subterane construite, spun oamenii de ştiinţă, de civilizaţiile antice sau de alte civilizaţii premergătoare celei umane; spaţii, adesea gigantice, ai căror pereţi au fost trataţi pentru conservare prin metode şi tehnologii necunoscute în ziua de azi
Lacul fără fund
Sergheevka este un cătun uitat de lume din regiunea Moscova. Când şi când, în atenţia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se petrec în jurul lacului din apropiere. Se spune că acesta, denumit sugestiv Bezdonîi (Fărăfund), este conectat cu oceanele, adân­cimea lui fiind necunoscută. Până şi pe hărţile militare, profunzimea lui nu este clar stabilită, fiind doar apro­ximată între 150 şi 200 de metri. Lacul apare menţionat şi în scrierile poetului rus Alexandr Blok, în care un pă­durar din zonă povesteşte că această apă este legată prin canale tainice cu marile oceane ale planetei. Legenda spune că pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au făcut descoperiri misterioase ale unor epave de mult dispă­rute în vâltoarea oceanelor.
în anul 2003, la suprafaţa apei a apărut, nu se ştie de unde, o vestă de salvare, cu însemnele marinei militareI americane. După cercetările realizate de autorităţile locale, s-a constatat că vesta aparţinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugătorul USS Cole. în octombrie 2000, în portul Aden, din Yemen, s-a declanşat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. în urmă atentatului, matelotul Sam Belovski al fost dat dispărut, iar trupul său nu a fost găsit niciodată. Dar cum a putut ajunge după trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian într-un lăcuşor pierdut din Rusia Centrală, la 4000 de kilometri distanţă? Care a fost traseul ei? Oare legendele lacului fără fund sunt reale? Oare există asemenea căi subterane necu noscute, care unesc diferite puncte ale planetei ? încă din anii '70, în Rusia a apărut în paralel cu spe- ologia o altă ramură de cercetare, care studiază tunelurile, pasajele, grotele subterane create altfel decât de natură: structuri artificiale. Această ştiinţă se numeşt spelestologie iar termenul a apărut pentru prima dată in Georgia, într-un studiu dedicat Mănăstirii Vardzia, construită într-o peşteră. Cea mai activă grupare de spelestologie, înfiinţată în 1983, este "Mişcarea spelestologieă din Le­ningrad" (abreviat, în limba rusă, LSP). în ultimii ani, cercetările ce ţin de această disci­plină s-au intensificat, iar savanţii ruşi analizează tot mai atent ipoteza existenţei unor pasaje subterane intercontinentale.
Tunelurile subterane şi peşterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atât atenţia oamenilor de ştiinţă, cât şi pe a celor pasionaţi de mistere. Poate pentru că în întuneric se ascund enigme de nepătruns sau pentru sim­plul fapt că acestea.se deschid şi acced către centrul pământului. Pe această temă s-au scris o mulţime de cărţi şi poveşti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au îmbogăţit şi mai mult imaginaţia oamenilor.
Cert este că acestea există peste tot în lume, fie că vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusa­lim, despre tunelurile de sub marile pi­ramide din Egipt, sau de canalele sub­terane săpate dedesubtul Mexicului. Arheologii şi oamenii de ştiinţă au în­ceput să îşi pună tot mai des întrebarea daca nu cumva aceste reţele subterane au fost cândva conectate între ele. Lungimea lor nu a putut fi determinată precis, pierzându-se într-un nesfârşit labirint în interiorul pământului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul că ele au fost construite în aceeaşi perioadă. Şi totuşi: când şi cine le-a creat şi în ce scop?
OZN-uri în centrul pământului
In regiunea Volgograd din Rusia există un lanţ muntos, cunoscut sub numele de Medvediţki, care, începând cu anul 1997, a fost studiat în detaliu de organizaţia "Kosmopoisk" (Cercetaşii Cosmosului). Aici a fost depistată şi cartografiată o reţea extinsă de tuneluri, cercetată pe o distanţă de zeci de kilometri. Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 până la 20 de metri şi, pe măsură ce se apropie de creasta muntelui, se lărgesc tot mai mult, ajun­gând până la 120 de metri, transformându-se sub munte într-o sală imensă. De aici, se ramifică alte trei tuneluri în diferite unghiuri.
Conform spelestologului rus Anton Anfilov, sub Munţii Medvediţki se găseşte un nod important, o încrucişare de tuneluri ce vin din alte regiuni, inclusiv din Caucaz. Cercetătorul susţine că de aici se poate pătrunde nu numai în Crimeea, dar şi în regiunile nordice din Rusia, tocmai în arhipelagul Novaia Zemlia din Oceanul îngheţat şi chiar pe continentul nord-american. Această ipoteză incredibilă este susţinută şi de unii ufologi, care consideră că tunelurile sunt încă funcţionale şi utilizate ca artere de transport, iar imensele camere subterane - ca baze de staţionare a unor aparate de zbor neidentificate (OZN). în Uniunea Sovietică, la începutul anilor '50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de miniştri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Strâmtoarea Tătară, care desparte Rusia conţi- nentală de insula Sahalin şi care leagă Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoni­ei, la sud. în condiţiile de­clanşării războiului rece, pentru a contracara perico­lul bazelor militare ameri­cane instalate în Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevăzut cu cale ferată, între insula Sahalin şi Rusia. Dar în 1953,Conducătorul suprem moare şi proiectul este abandonat. După destrămarea imperiului sovietic, planul strict secret a fost dat publicităţii şi, în 1991, L.C. Berman, doctor în ştiinţe fizico-mecanice, o specialistă care lucrase ani de zile în acest tunel, a făcut dezvăluiri senzaţionale. Ea a mărturisit că, de fapt, tunelul fusese săpat încă din timpuri imemoriale, posibil de către o altă civilizaţie, şi că proiectanţii ruşi îl descoperiseră întâmplător. Tunelul fusese trasat şi construit ţinând cont de geologia dificilă a solului de sub fundul apelor. Pereţii săi erau foarte netezi, acoperiţi cu un material care semăna a lavă vulcanică. Toţi cercetătorii ruşi au fost însă de acord că acel material nu era unul creat de natură. In urma unui studiu apro­fundat, s-a ajuns la concluzia că asupra pereţilor se acţionase simultan termic şi mecanic, iar rezultatul fusese această crustă, cu o grosime de 13 mm, deosebit de rezistentă. Conform afirmaţiilor doctorului Berman, nici măcar tehnologia modernă nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare. Totodată, ea a amintit despre găsirea unor obiecte stranii în tunel, a unor mecanisme de neîn­ţeles, instrumente şi echipamente necunoscute, şi chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat după abandonarea acestui gigantic şi ambiţios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valo­roase artefacte, care în decursul deceniilor s-au pier­dut".
Straniu este că afirmaţiile doctorului Berman vin în sprijinul teoriei spelestologului rus Anton Anfilov. Cercetătorul afirmă că Rusia ar fî fost sau poate încă este conectată prin tuneluri subterane cu Orientul în­depărtat. Tunelul doctorului Berman duce prin insula Sahalin în Japonia.
Exploratorul evaporat
Rapoartele arheologice atesta faptul că şi pe conti­nentul american s-au descoperit multe tuneluri antice. în 19.09, ziarul "Phoenix Gazette", din Arizona, a scos la iveală o poveste fascinantă, intitulată Explorări sub Marele Canion". Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, în timpul expediţiei sale în Marele Ca­nion, a făcut o descoperire uluitoare: un întreg oraş subteran, cu o reţea de tuneluri, în care s-au găsit do­vezi ce indică faptul că civilizaţiile antice au migrat în America din Orient prin aceste căi subpământene. Cer­cetătorul a demonstrat, aparent convingător, că popu­laţia care locuia în aceste caverne misterioase, adânc săpate în stâncă, era de origine orientală, posibil din Egipt. în publicaţie se relatează că echipa coordonată de Kincaid a descoperit o cameră gigant, de aproxi­mativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, "ca spiţele unei roţi". De aici au scos la iveală arme şi diverse instrumente din cupru care, în mod straniu, nu au putut fi atribuite populaţiilor origi­nare din America, şi mai multe tăbliţe gravate cu sem­ne şi simboluri ce semănau cu hieroglifele egiptene. în articol se povesteşte că echipa lui Kincaid ar fi găsit în tuneluri şi o criptă în care erau depuse mai multe mu­mii ale unor bărbaţi adulţi. "Mormântul sau cripta în care au fost găsite mumiile este una dintre cele mai mari camere din oraşul subteran. în pereţii camerei erau săpate un fel de nişe, fiecare adăpostind o singură mumie. Alături de oseminte, în cavităţi s-au găsit şi cupe de cupru şi bucăţi de săbii. Unele mumii erau acoperite cu lut, şi toate erau învelite într-un material din scoarţă de copac".
Dacă teoriile lor au fost corecte, atunci misterul ori­ginii populaţiilor, preisto­rice din nordul Americii a fost rezolvat: Egiptul şi Nilul, Arizona şi fluviul Colorado au fost cândva, în urmă cu milenii, conectate printr-un lanţ de tuneluri. Teoria întrece până şi cele mai fanteziste scenarii.
Toate aceste dovezi se spune că ar fi fost depuse la Institutul Smithsonian din Washington, care ar fi sponsorizat expediţia ex­ploratorului Kincaid. Totuşi, acolo nu s-au găsit nici un fel de probe care să ateste existenţa artefactelor antice. De aseme­nea, nu s-a putut descoperi nici un indiciu referitor la ce s-a întâmplat ulterior cu exploratorul Kincaid. Acesta parcă s-ar fi evaporat.
| Cu toate că existenţa exploratorului american şi a descoperirilor sale nu poate fi dovedită, un fapt ciudat adânceşte mis­terul. în decurs de câţiva ani de la apariţia articolului, Guvernul Federal al Statelor Unite a interzis accesul în zonă, pătrun­derea în acel spaţiu fără aprobare cons­tituind o ilegalitate. Numai amerindieni­lor li s-a acordat permisiunea să traver­seze acel teritoriu.
Este un fapt bine cunoscut că în canioanele din statul Arizona există o mulţime de grote, cavităţi şi peşteri, majo­ritatea descoperite de alpmişti. Denumi­rile acestora. Turnul lui Seth, Turnul lui Ra, Templul lui Horus, sugerează legătura cu Egiptul antic.
Misteriosul tunel din Teotihuacan
Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce în direcţia unui întreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Şarpelui cu Pene din Mexic. Oraşul Teotihuacan a fost construit de o popu­laţie relativ puţin cunoscută, care a atins apogeul între anii 100 Î.Chr şi 750 d.Chr. Templul a fost ridicat între anii 150-200 d.Chr. Din motive necunos­cute, oraşul a fost abandonat până la venirea în zonă a populaţiilor aztece, în 1300 d.Chr. Aceştia din urmă au dat şi denumirea de Teotihuacan, care sem­nifică "locul unde oamenii devin zei".
Excavaţiile realizate pentru dezve­lirea tunelurilor au început în 2003 şi au fost cele mai amănunţite realizate vreo­dată într-un sit arheologic. Arhitectul Sergio Gomez, iniţiatorul proiectului, a declarat că pasajul subteran se desfă­şoară pe sub Templul Şarpelui cu Pene — cea mai importantă clă­dire din citadelă - iar intrarea se află la câţiva metri de templu. "Accesul în tunel se face printr- un puţ larg de 5 metri. Am desco­perit un coridor lung de 100 de metri, care se sfârşeşte într-o serie de galerii săpate în stâncă".
Deşi nu se cunoaşte exact de când datează, investigaţiile de până acum au dovedit faptul că tunelul a fost construit înaintea templului şi că a fost închis din motive stranii, de către populaţia din Teotihuacan. Totuşi, la ce ser­vea acest tunel? Sergio Gdmez crede că era legat de conceptul de "lume subpământeană". "Pro­babil, tunelul era elementul central, principal, în jurul căruia a fost construit centrul de ritualuri. Acesta a fost un loc sacru".
Subterane care străbat globul
In zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei şi Slovaciei, se întind Carpaţii Beskizi. La graniţa dintre Po­lonia şi Slovacia, se află cea mai înaltă culme, Babia (Babia Gora), cu o altitudine de 1725 m. In folclorul celor două există multe legende legate de acest vârf. Se spune că locuitorii zonei păs­trează secretă existen­ta unui tunel sub mun­te. în urmă cu câţiva ani, într-un ziar local polonez, a apărut rela­tarea unuia dintre locuitorii satului Za- woja, Stanislaw Poniatowski. El a povestit că. în anii '60, tatăl său i-a dezvăluit taina munţilor. Au plecat împreună din sat către "regina Babia" şi. ajungând la o înălţime de aproximativ 600 de metri, tatăl lui s-a oprit şi i-a spus că acolo va vedea o altă lume, va afla un secret care este transmis din generaţie în generaţie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stâncă şi dedesubtul ei Stanislaw a văzut un puţ cu o deschidere largă, ce ducea către miezul pământului, "Pereţii erau netezi şi lucioşi. de parca ar fi fost acoperiţi cu sticla. Tata a arun­cat o frânghie şi am început co­borârea. în interior, în mod straniu, aerul era uscat. Am coborât cativa metri pânâ am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat călătoria prin tu­nelul uşor înclinat către interiorul pământului, până la o sală spaţioasă cu o formă ovală. De acolo plecau mai multe tuneluri, în toate direcţiile, Tata mi-a spus că, urmând traseul lor de aici se poate ajunge in alte tări şi chiar pe alte continente. Tunelurile din stânga duc în Ger­mania şi mai departe în Anglia, până America, iar cele din dreapta se întind prin Rusia şi apoi prin China si Japonia. tot până în America. unde se innoadă iaraşi cu tunelul din stânca".

Povestea polonezului Stanislaw Poniatowski pare incredibilă, însă în ea descoperim elemente comune altor măr­turii, de pe alte continente şi din pe­rioade diferite. Conform studiilor cerce­tătorilor ruşi din "Mişcarea spelestologică din Leningrad, întreaga planetă este străpunsă de aceste tuneluri, care cândva au fost legate între ele. "Multe dintre ele s-au prăbuşit, altele nici măcar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucrăm la o hartă prin care să reprezentăm reţeaua. însă, deocamdată totul este aproximativ, deoarece nu avem informaţii complete şi nu au fost studiate Africa, In­dia şi Australia", declara P. Miroşnicenko, unul dintre cerce­tătorii LSP. Potrivit afirmaţiilor sale, se crede că aceste tuneluri au fost create de civilizaţii stră­vechi sau de alte civilizaţii ne­cunoscute pentru a se putea refu­gia în caz de catastrofe naturale. In mod ciclic, planeta noastră este lovită de fel de fel de cala­mităţi naturale, cum ar fi cutre­mure, tsunami, erupţii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, aşa cum s-a întâmplat acum aproximativ 65 de milioane de ani când, în urma impactului cu un asteroid, au dispărut dinozaurii şi majoritatea vieţuitoarelor planetei.
Poate că civilizaţiile, dis­părute deţineau asemenea in­formaţii şi, pentru a evita con­secinţele dezastruoase ale ca­tastrofelor, au creat peste tot pe planetă o reţea formată din structuri subterane în care s-ar fi putut adăposti.

NATAŞA GALCHE

Formula As 968 6-13 mai 2011