In 1964, pe când se afla în Japonia pentru a studia limba japoneză, Mary Heiny, o studentă canadiană, a fost invitată de unul dintre prietenii săi să asiste la un antrenament al maestrului Ueshiba, fondatorul artei marţiale japoneze numite aikido. Nereuşind să o convingă pe Mary, amicul i-a spus: "Maestrul face adevărate minuni. La 80 de ani, dacă este atacat de mai mulţi oameni viguroşi, reuşeşte să-i respinga pe toti, făra să intre aparent în contact cu ei. Arma lui este forţa sprituală".
Până la urmă, Mary a fost convinsă. Totuşi, în drum spre maestru, a râs tot timpul de entuziasmul prietenului ei: "Ceea ce descrii este imposibil din punct de vedere ştiinţific, ţi-ai pierdut uzul raţiuni". Cu toate acestea, scepticismul său a dispărut în clipa când l-a văzut pe Ueshiba în acţiune. Işi aminteşte şi acum cât de concen-trat era în clipa în care a intrat pe dojo (covorul pe care se practică aikido). "Maestrul Ueshiba a intrat în sală şi a facut toate acele minuni despre care auzisem, exerciţii care, pentru mine, erau absolut imposibile, din cauza legilor fizicii pe care le încălcau." La un moment dat, Ueshiba a întins mâna ţinând în ea un baston. Patru oameni au încercat să i-o mişte, dar nu au reuşit. Parcă braţul bătrânului fusese turnat în beton. Mary a fost foarte impresionată: "Poţi împiedica pe cineva să traga bastonul spre el, ţinându-l cu forta, dar sa nu-l poată împinge lateral, este ceva fantastic. Şi a facut acest lucru fara să se forteze, ca şi cum ar fi tinut în mana o scobitoare. lar cei care împingeau bastonul transpirau, se înroşisera de efort, picioarele lor alunecau pe covor. La un moment dat, maestrul a înclinat un pic bastonul şi toti au cazut pe jos".
0 ştiinţă secretă
Demonstraţia a intrigat-o pe Mary. "Mi-am dat seama că omul acela ştia ceva în plus despre realitate sau despre putere şi voiam să aflu ce."Tânăra cea sceptică se convertise. In aşa măsură, încât a devenit o emulă a maestrului, fiind în prezent profesoară de aikido de nivel înalt.=====
Mary este unul dintre numeroşii occidentali, străini de cultura tradiţională japoneză, care, fascinati de artele marţiale, au devenit adepţi convişi ai aikido-ului.
Produs al şcolii japoneze de aikido, cu o fabuloasă traditie, Morihei Ueshiba a înţeles foarte repede că sistemele de autoapărare învăţate trebuia să beneficieze de o dimen-siune superioară, spirituală, pentru a deveni infailibile. Ca să te aperi cu mâinile goale, îţi trebuie o forţă puternică, din interior.
Secretul ei: realizarea unei punţi permanente între mişcările fizice şi infuzia de forţă spirituală, aşezate într-un echilibru perfect. Conceput vreme de 15 ani, între 1925 şi 1940, la baza sistemului lui Ueshiba s-a aflat conceptul ki , o forţă metafizică interioară, care se află la baza tuturor artelor marţiale orientale, de la kung-fu-ul chinezesc pânâ la tai-chi-chuan. El este, de asemenea, prezent în numeroase filosofii şi religii orientale, cât şi în tehnicile de vindecare din Orient.
Puterea lui Chi
Dupa învăţătura maestrului Ueshiba, chi este "energia subtilă care face să funcţioneze universul". Alţii îl descriu ca fiind energia invizibilă care penetrează în tot ce e viu. Este, de fapt, principiul animat al vieţii însăşi. In aikido, ca şi în celelalte arte marţiale, este esential să vizualizezi acest chi care circulă ca o energie prin corpul fizic când acesta întreprinde mişcările specifice disciplinelor marţiale. In sensul acesta, antrenamentul mental este la fel de important ca şi cel fizic, exerciţiile de conştientjzare a fluxului chi fiind severe şi îndelungate, dublate de me-ditaţie şi de post. Bine controlat, chi-ul îţi permite să realizezi lucruri miraculoase, ca demonstraţia maestrului Ueshiba, în faţa lui Mary Heiny.
Acceptat unanim de orientali, conceptul chi este viu criticat de foarte mulţi oameni de ştiinţă europeni. Pentru ei, nu este decât un concept imaginar, care nu poate fi demonstrat. "In cazul în care chi există, el este un instrument al spiritului."
Imperturbabili în faţa obiecţiilor care li se aduc (nimeni nu i-a poftit pe occidentali să practice aikido), maeştrii japonezi susţin neclintit că energia chi poate fi vizualizată şi condusă prin corp, pentru a se obţine un perfect control al mişcărilor.==================
Ucenicii maestrului
Indoiala carteziana nu-i împiedică însă pe occidentali să devina practicanţi aikido. Mulţi dintre ucenicii maestrului Ueshiba sunt europeni şi americani, spirite eminamente raţionale. Printre ei se află şi Robert Frager, un englez care a început aikido-ul la fel ca şi Mary Heiny, în anii '60.
Când a obţinut centura neagră, maestrul Ueshiba l-a invitat pe Frager să-i fie partener de lupta în timpul an-trenamentelor. In clipa aceea, tânărul a realizat cum pu-terea lui chi este superioară spiritului sau raţional. "Mă puneam în poziţie de luptă şi ma îndreptam spre batrân. Ştiam exact ce să fac, pentru că eram campion. Invin- sesem în multe lupte, chiar şi practicanţi japonezi. Dar în ultima clipă, chiar înainte de a-l atinge pe maestrul Ueshiba, cădeam brusc. Ma ridicam şi îmi spuneam: «De data asta o să-l ating sigur». Dar degeaba ma concentram asupra lui, prizele mele deviau înainte de a-l atinge, respinse parcă de un magnet."==============
0 forţă de neclintit
La un alt antrenament, maestrul Ueshiba i-a cerut lui Frager să se aşeze în genunchi, faţă în faţă cu el, şi să întindă mâinile înainte. Ueshiba şi-a aşezat apoi propria mânâ deasupra celei a lui Frager. Acesta îşi aminteşte:
Avea pe atunci 85 de ani şi cântărea cel mult 40 de kilograme. Mâna lui s-a aşezat peste a mea ca o pana. Mi-a zis: «Impinge». Nu am reusit să-l clintesc, deşi am împins cu toată forţa braţului în sus. Cu toate acestea, măna lui nu se îngreuna şi nu simţeam nici un fel de rezistentă. Stăteam amândoi în genunchi şi el îşi canaliza
liniştit energia". Această stâpânire a chi-ului a fost sursa de fascinaţie a multor occideintali pentru aikido. Fiul maestrului, Kisshomaru, confirmă manipularea perfectă a forţei chi: "Morihei Ueshiba avea o forţă incredibilă, dar aceaşta se baza pe stăpănirea «chi», nu pe puterea fizică".
"Intr-o zi", îşi aminteşte fiul maestrului, "am plecat amândoi să vedem casa în care urma să ne mutam în cu-rand. In apropierea ei, opt muncitori încercau făra succes să mute un trunchi de copac imens. Tata a stat nemişcat, s-a uitat la trunchi timp de câteva minute şi apoi s-a îndreptat spre el. Este absolut incredibil, dar l-a apucat ca pe-un băţ, mutându-l din loc cu o maxima uşurinţă."
In anul 1950, în timpul unei rare întrevederi cu un ziarist japonez, Ueshiba a descris el însuşi un incident, pentru a încerca să explice faptul că stăpânirea lui chi nu este doar o forţă fizică. Pe atunci preda aikido la Academia de Poliţie Militară şi 30 de tineri recruţi au hotărât să-i pregătească o ambuscadă lui Ueshiba, pentru a-i testa forţa.
Un atac nereuşit
"Intr-o seară, pe când ma întorceam de la sala de antrenameat, am simţit că se întâmplă ceva ciudat. Dintr-o dată, venind din toate direcţiile, au apărut nişte oameni care m-au încoajurat. Aveau inteaţia să mă loveasca cu nişte săbii de lemn. Când încercau să mă atingă, mi-am mutat poziţia corpului şi au căzut toţi pe jos, pe măsură ce mă mişcam în directia lor. Intr-un sfârşit, au abandonat lupta, fara să-i fi atins."
Există foarte mulţi martori de încredere care povestesc întâmplări similare. Şi chiar dacă oamenii de .ştiinţă se înverşunează în continuare să demitizeze noţiunea de chi, Ueshiba a lăsat o moştenire reala, cu zeci de mii de adepţi. Pentru practicanţii săi, aikido furnizează o formă de eliberare spirituală şi fizică fără egal, pe care nu o găsesc în nici o altă artă - marţială. Ueshiba a avut dreptate: "Aikido este o cale spirituală şi idealul său este fericirea şi armonia. Disciplinând corpul şi sufletul, el tinde spre perfectiunea personalităţii şi a umanităţii".
Profil
Morihei Ueshiba s-a născut pe 14 decembrie 1883, la Tanabe, în provincia japoneză Kii. Cum era un copil bolnăvicios şi retras, tatăl său l-a încurajat să practice sumo şi nataţia. La vârsta de 17 ani, Ueshiba s-a mutat la Tokyo, unde a studiat jiu-jitsu şi ken-jitsu (mânuirea sabiei). După ce a avut mai multe meserii şi a servit în armată în timpul războiului ruso-japonez (1904-1905), el a studiat cu diferiţi maeştri în artele marţiale, ca de exemplu Sakaku Takeda, fondatorul stilului aikijitsu. In 1925, după o lungă meditaţie, pe când se plimba prin gradina sa, Ueshiba a trăit "satori' (iluminarea) şi a declarat că adevăratul scop al artelor marţiale este dezvoltarea
spirituală. In anii '40, a dezvoltat tehnicile şi filosofia a ceea ce a devenit aikido. In cursul deceniilor următoare, oameni veniţi din cele patru colţuri ale lumii au studiat cu marele maestru, care, deşi în vârstă, rămăsese neschimbat. A murit de cancer la ficat, pe 26 aprilie 1969.
Până la urmă, Mary a fost convinsă. Totuşi, în drum spre maestru, a râs tot timpul de entuziasmul prietenului ei: "Ceea ce descrii este imposibil din punct de vedere ştiinţific, ţi-ai pierdut uzul raţiuni". Cu toate acestea, scepticismul său a dispărut în clipa când l-a văzut pe Ueshiba în acţiune. Işi aminteşte şi acum cât de concen-trat era în clipa în care a intrat pe dojo (covorul pe care se practică aikido). "Maestrul Ueshiba a intrat în sală şi a facut toate acele minuni despre care auzisem, exerciţii care, pentru mine, erau absolut imposibile, din cauza legilor fizicii pe care le încălcau." La un moment dat, Ueshiba a întins mâna ţinând în ea un baston. Patru oameni au încercat să i-o mişte, dar nu au reuşit. Parcă braţul bătrânului fusese turnat în beton. Mary a fost foarte impresionată: "Poţi împiedica pe cineva să traga bastonul spre el, ţinându-l cu forta, dar sa nu-l poată împinge lateral, este ceva fantastic. Şi a facut acest lucru fara să se forteze, ca şi cum ar fi tinut în mana o scobitoare. lar cei care împingeau bastonul transpirau, se înroşisera de efort, picioarele lor alunecau pe covor. La un moment dat, maestrul a înclinat un pic bastonul şi toti au cazut pe jos".
0 ştiinţă secretă
Demonstraţia a intrigat-o pe Mary. "Mi-am dat seama că omul acela ştia ceva în plus despre realitate sau despre putere şi voiam să aflu ce."Tânăra cea sceptică se convertise. In aşa măsură, încât a devenit o emulă a maestrului, fiind în prezent profesoară de aikido de nivel înalt.=====
Mary este unul dintre numeroşii occidentali, străini de cultura tradiţională japoneză, care, fascinati de artele marţiale, au devenit adepţi convişi ai aikido-ului.
Produs al şcolii japoneze de aikido, cu o fabuloasă traditie, Morihei Ueshiba a înţeles foarte repede că sistemele de autoapărare învăţate trebuia să beneficieze de o dimen-siune superioară, spirituală, pentru a deveni infailibile. Ca să te aperi cu mâinile goale, îţi trebuie o forţă puternică, din interior.
Secretul ei: realizarea unei punţi permanente între mişcările fizice şi infuzia de forţă spirituală, aşezate într-un echilibru perfect. Conceput vreme de 15 ani, între 1925 şi 1940, la baza sistemului lui Ueshiba s-a aflat conceptul ki , o forţă metafizică interioară, care se află la baza tuturor artelor marţiale orientale, de la kung-fu-ul chinezesc pânâ la tai-chi-chuan. El este, de asemenea, prezent în numeroase filosofii şi religii orientale, cât şi în tehnicile de vindecare din Orient.
Puterea lui Chi
Dupa învăţătura maestrului Ueshiba, chi este "energia subtilă care face să funcţioneze universul". Alţii îl descriu ca fiind energia invizibilă care penetrează în tot ce e viu. Este, de fapt, principiul animat al vieţii însăşi. In aikido, ca şi în celelalte arte marţiale, este esential să vizualizezi acest chi care circulă ca o energie prin corpul fizic când acesta întreprinde mişcările specifice disciplinelor marţiale. In sensul acesta, antrenamentul mental este la fel de important ca şi cel fizic, exerciţiile de conştientjzare a fluxului chi fiind severe şi îndelungate, dublate de me-ditaţie şi de post. Bine controlat, chi-ul îţi permite să realizezi lucruri miraculoase, ca demonstraţia maestrului Ueshiba, în faţa lui Mary Heiny.
Acceptat unanim de orientali, conceptul chi este viu criticat de foarte mulţi oameni de ştiinţă europeni. Pentru ei, nu este decât un concept imaginar, care nu poate fi demonstrat. "In cazul în care chi există, el este un instrument al spiritului."
Imperturbabili în faţa obiecţiilor care li se aduc (nimeni nu i-a poftit pe occidentali să practice aikido), maeştrii japonezi susţin neclintit că energia chi poate fi vizualizată şi condusă prin corp, pentru a se obţine un perfect control al mişcărilor.==================
Ucenicii maestrului
Indoiala carteziana nu-i împiedică însă pe occidentali să devina practicanţi aikido. Mulţi dintre ucenicii maestrului Ueshiba sunt europeni şi americani, spirite eminamente raţionale. Printre ei se află şi Robert Frager, un englez care a început aikido-ul la fel ca şi Mary Heiny, în anii '60.
Când a obţinut centura neagră, maestrul Ueshiba l-a invitat pe Frager să-i fie partener de lupta în timpul an-trenamentelor. In clipa aceea, tânărul a realizat cum pu-terea lui chi este superioară spiritului sau raţional. "Mă puneam în poziţie de luptă şi ma îndreptam spre batrân. Ştiam exact ce să fac, pentru că eram campion. Invin- sesem în multe lupte, chiar şi practicanţi japonezi. Dar în ultima clipă, chiar înainte de a-l atinge pe maestrul Ueshiba, cădeam brusc. Ma ridicam şi îmi spuneam: «De data asta o să-l ating sigur». Dar degeaba ma concentram asupra lui, prizele mele deviau înainte de a-l atinge, respinse parcă de un magnet."==============
0 forţă de neclintit
La un alt antrenament, maestrul Ueshiba i-a cerut lui Frager să se aşeze în genunchi, faţă în faţă cu el, şi să întindă mâinile înainte. Ueshiba şi-a aşezat apoi propria mânâ deasupra celei a lui Frager. Acesta îşi aminteşte:
Avea pe atunci 85 de ani şi cântărea cel mult 40 de kilograme. Mâna lui s-a aşezat peste a mea ca o pana. Mi-a zis: «Impinge». Nu am reusit să-l clintesc, deşi am împins cu toată forţa braţului în sus. Cu toate acestea, măna lui nu se îngreuna şi nu simţeam nici un fel de rezistentă. Stăteam amândoi în genunchi şi el îşi canaliza
liniştit energia". Această stâpânire a chi-ului a fost sursa de fascinaţie a multor occideintali pentru aikido. Fiul maestrului, Kisshomaru, confirmă manipularea perfectă a forţei chi: "Morihei Ueshiba avea o forţă incredibilă, dar aceaşta se baza pe stăpănirea «chi», nu pe puterea fizică".
"Intr-o zi", îşi aminteşte fiul maestrului, "am plecat amândoi să vedem casa în care urma să ne mutam în cu-rand. In apropierea ei, opt muncitori încercau făra succes să mute un trunchi de copac imens. Tata a stat nemişcat, s-a uitat la trunchi timp de câteva minute şi apoi s-a îndreptat spre el. Este absolut incredibil, dar l-a apucat ca pe-un băţ, mutându-l din loc cu o maxima uşurinţă."
In anul 1950, în timpul unei rare întrevederi cu un ziarist japonez, Ueshiba a descris el însuşi un incident, pentru a încerca să explice faptul că stăpânirea lui chi nu este doar o forţă fizică. Pe atunci preda aikido la Academia de Poliţie Militară şi 30 de tineri recruţi au hotărât să-i pregătească o ambuscadă lui Ueshiba, pentru a-i testa forţa.
Un atac nereuşit
"Intr-o seară, pe când ma întorceam de la sala de antrenameat, am simţit că se întâmplă ceva ciudat. Dintr-o dată, venind din toate direcţiile, au apărut nişte oameni care m-au încoajurat. Aveau inteaţia să mă loveasca cu nişte săbii de lemn. Când încercau să mă atingă, mi-am mutat poziţia corpului şi au căzut toţi pe jos, pe măsură ce mă mişcam în directia lor. Intr-un sfârşit, au abandonat lupta, fara să-i fi atins."
Există foarte mulţi martori de încredere care povestesc întâmplări similare. Şi chiar dacă oamenii de .ştiinţă se înverşunează în continuare să demitizeze noţiunea de chi, Ueshiba a lăsat o moştenire reala, cu zeci de mii de adepţi. Pentru practicanţii săi, aikido furnizează o formă de eliberare spirituală şi fizică fără egal, pe care nu o găsesc în nici o altă artă - marţială. Ueshiba a avut dreptate: "Aikido este o cale spirituală şi idealul său este fericirea şi armonia. Disciplinând corpul şi sufletul, el tinde spre perfectiunea personalităţii şi a umanităţii".
Profil
Morihei Ueshiba s-a născut pe 14 decembrie 1883, la Tanabe, în provincia japoneză Kii. Cum era un copil bolnăvicios şi retras, tatăl său l-a încurajat să practice sumo şi nataţia. La vârsta de 17 ani, Ueshiba s-a mutat la Tokyo, unde a studiat jiu-jitsu şi ken-jitsu (mânuirea sabiei). După ce a avut mai multe meserii şi a servit în armată în timpul războiului ruso-japonez (1904-1905), el a studiat cu diferiţi maeştri în artele marţiale, ca de exemplu Sakaku Takeda, fondatorul stilului aikijitsu. In 1925, după o lungă meditaţie, pe când se plimba prin gradina sa, Ueshiba a trăit "satori' (iluminarea) şi a declarat că adevăratul scop al artelor marţiale este dezvoltarea
spirituală. In anii '40, a dezvoltat tehnicile şi filosofia a ceea ce a devenit aikido. In cursul deceniilor următoare, oameni veniţi din cele patru colţuri ale lumii au studiat cu marele maestru, care, deşi în vârstă, rămăsese neschimbat. A murit de cancer la ficat, pe 26 aprilie 1969.
